Cercetătorii Muzeului Olteniei au scos la lumină „grânarul” (horreum-ul) castrului roman de la Răcari, o clădire esențială pentru supraviețuirea garnizoanei care păzea odinioară valea Jiului. Descoperirea oferă detalii prețioase despre ultimele clipe ale fortificației, marcate de violența invaziilor gotice din secolul al III-lea.
Echipele de arheologi din cadrul Muzeului Olteniei au realizat o descoperire remarcabilă în situl arheologic de la Răcari, județul Dolj, aducând în prezent o bucată din viața militară romană de acum aproape două milenii. În urma săpăturilor, arheologii au identificat temelia de piatră a unui horreum – grânarul castrului – considerat una dintre cele mai importante clădiri ale oricărei fortificații romane.
Inima logistică a fortificației, mistuită de foc
Săpăturile au scos la iveală nu doar structura masivă a clădirii, ci și urmele inconfundabile ale unui incendiu devastator care a dus la distrugerea acesteia. Horreum-ul era, după comandamentul militar (principia), cea mai importantă clădire din interiorul castrului, aici stocate stocate resursele vitale pentru întreținerea garnizoanei: cereale, alimente și nutreț pentru animale.
„Zidurile sale masive din piatră și urmele incendiului care i-a marcat sfârșitul spun o poveste veche de aproape două milenii și oferă noi informații despre ultimele clipe ale fortificației, cel mai probabil în timpul invaziilor gotice din secolul al III-lea. La Răcari se afla al doilea cel mai mare castru de piatră din regiune, de unde unitățile militare romane supravegheau valea Jiului. Aceste descoperiri nu sunt întâmplătoare. Ele sunt rezultatul cercetărilor arheologice reluate în 2003 și susținute an de an de Consiliul Județean Dolj, prin Muzeul Olteniei Craiova. Este o investiție în cunoaștere, în identitatea noastră și în patrimoniul pe care avem datoria să îl păstrăm și să îl facem cunoscut”, a postat pe pagina sa de facebook președintele Consiliului Județean Dolj, Cosmin Vasile.
Un avanpost strategic pentru valea Jiului
Castrul de la Răcari nu a fost un simplu punct de oprire al armatelor Imperiului Roman, ci un nod strategic de primă mână. Conform arheologilor, acesta a fost al doilea cel mai mare castru de piatră din întreaga regiune, având rolul vital de a supraveghea și controla rutele de acces pe valea Jiului.
O investiție în identitate și patrimoniu
Această descoperire făcută la Răcari nu este un fapt izolat, ci rezultatul unei strategii de cercetare susținute pe termen lung. Săpăturile arheologice au fost reluate în anul 2003 și sunt finanțate an de an de Consiliul Județean Dolj, prin intermediul Muzeului Olteniei Craiova.
Această colaborare între autorități și experți reprezintă, în esență, o investiție în cunoaștere. Prin conservarea și studierea acestor vestigii, comunitatea locală își reafirmă legătura cu trecutul și responsabilitatea de a păstra un patrimoniu inestimabil, transformând istoria în lecții vii pentru generațiile viitoare. „Este o investiție în cunoaștere, în identitatea noastră și în patrimoniul pe care avem datoria să îl păstrăm și să îl facem cunoscut”, a subliniat Cosmin Vasile.
Castrul – bază militară pentru Legiunea a V-a Macedonica
Descoperirile de la Răcari continuă să surprindă, transformând acest sit într-un punct de referință pentru cercetarea istoriei provinciei Dacia și un simbol al continuității și al importanței strategice pe care regiunea Olteniei a avut-o în Antichitate. Castrul de Răcari a fost ridicat în epoca romană timpurie (secolul al II-lea d.Hr.). Acesta nu a fost construit într-o singură etapă, ci a parcurs un proces de evoluție, specialiștii identificând patru faze constructive distincte: două faze inițiale realizate din pământ (valuri de pământ și șanțuri), altele două constând în lucrări realizate din piatră, transformând fortificația într-un punct strategic solid pentru supravegherea Văii Jiului. Castrul a servit ca bază pentru unități militare precum Legiunea a V-a Macedonica și Numerus Maurorum.
Primele descoperiri arheologice
Deși cercetările sistematice moderne au fost reluate cu intensitate începând cu anul 2003 (sub egida Muzeului Olteniei din Craiova și cu sprijinul Consiliului Județean Dolj), activitatea arheologică în acest sit are o tradiție îndelungată. Astfel, primele intervenții arheologice documentate pe scară largă datează din perioada interbelică, fiind realizate de Grigore G. Tocilescu în 1928 și 1930. Aceste săpături au fost ulterior sintetizate de Grigore Florescu într-o primă monografie publicată în anul 1931 (Castrul roman de la Răcari-Dolj. Săpăturile arheologice din 1928 şi 1930).
