În Dolj există un univers paralel în care firmele câștigă licitații, dar instituțiile statului muncesc în locul lor. Un univers în care banii publici circulă, contractele se semnează, iar obligațiile asumate se evaporă ca și cum ar fi facultative. Iar când întrebi de ce, ți se răspunde cu o naturalețe dezarmantă: „Am vrut să le ajut pe colegele de la Beethoven.”
Aceasta este povestea proiectului „Școli Montane fără Bariere”, în care responsabilitatea organizării conferinței de presă, achiziționată prin procedură oficială și atribuită firmei SC Lemings SRL, a fost preluată aproape integral de Consiliul Județean Dolj. O firmă plătită să organizeze evenimentul, dar care a asistat pasiv la organizarea de către CJ Dolj Contractul câștigat de Lemings era clar: firma trebuia să organizeze conferința de lansare, să asigure logistica și, foarte important, să asigure prezența a minimum 30 de persoane, cerință trecută explicit în caietul de sarcini. Pentru aceste servicii urma să încaseze 54.200 lei.
Dar realitatea a arătat cu totul altceva. Pe 24 noiembrie, cu o zi înainte de conferință, directorul Direcției de Imagine a CJ Dolj, Larisa Răducan, nu Lemings, a sunat personal presa craioveană, a invitat jurnaliștii și s-a ocupat de mobilizarea participanților. Tot Direcția a făcut follow-up și s-a asigurat că numărul de 30 de persoane va fi bifat la eveniment. Iar pentru că presa și invitații reali nu păreau suficienți, în imaginile transmise chiar de CJ Dolj apar și angajați ai unei alte instituții de învățământ special, care nu este beneficiar al proiectului, dar care, se pare, a completat discret cvorumul. În mod normal, toate aceste acțiuni trebuie făcute de firma contractată, nu de o instituție publică care nu este beneficiar direct al proiectului. Dar în Dolj, se pare că instituțiile au dezvoltat o slăbiciune: nu suportă să vadă o firmă lucrând prea mult. Conferință organizată, comunicat emis tot de CJ Dolj. Firma? Spectator silent.
În ziua conferinței, Lemings SRL a rămas la fel de invizibilă. CJ Dolj a pus sala la dispoziție, singurul rol pe care îl avea oficial în proiect, dar a continuat să facă mult mai mult decât atât.
Imediat după eveniment, tot Direcția de Imagine a CJ Dolj a emis și distribuit comunicatul de presă oficial. Presa regională l-a preluat, bifând astfel, fără cheltuieli, cerința contractuală a Lemings de a asigura publicarea a patru articole. Contractual, firma trebuia să cumpere spațiu media. În realitate, presa a publicat gratuit informațiile primite de la CJ Dolj.
Rezultatul? Lemings a făcut o economie serioasă, iar obligațiile sale contractuale au fost acoperite de hărnicia instituției publice. Răspunsul Larisei Răducan: „Am vrut să le ajut pe colegele de la Beethoven.”
Întrebată de altastire.ro de ce Direcția pe care o conduce s-a substituit firmei câștigătoare, Larisa Răducan a oferit un răspuns care sfidează logica administrativă: „Am vrut să le ajut pe colegele de la Beethoven.”
Dar „ajutorul” acesta ridică o serie de întrebări elementare: de ce era nevoie de ajutor, dacă exista un contract în vigoare? Reprezentanții firmei Lemings SRL nu putea să dea două telefoane? Sau CJ Dolj nu poate rezista tentației de a se implica în activități pentru care altcineva este plătit?
Indiferent care explicație e adevărată, rezultatul e același: banul public a fost folosit de două ori pentru aceeași activitate — o dată pentru plata firmei, o dată prin munca aparatului CJ Dolj.
Două scenarii, ambele la fel de problematice
În spatele acestui episod există doar două variante: Firma Lemings nu și-a putut îndeplini obligațiile. Ceea ce înseamnă că achiziția a fost atribuită unei firme nepregătite, dar care tot va încasa banii. CJ Dolj a intervenit nejustificat în favoarea firmei. Ceea ce ridică semne de întrebare privind transparența, oportunitatea și corectitudinea modului în care sunt gestionate fondurile europene.
Concluzie: un „model” local de gestionare a fondurilor europene. Într-un proiect Interreg România–Bulgaria, unde transparența și respectarea procedurilor sunt obligatorii, ceea ce s-a întâmplat la conferința de presă seamănă mai mult cu o parodie administrativă: firma contractată nu a făcut ce trebuia, instituția publică a făcut munca în locul ei, firma va fi plătită oricum, presa a fost folosită pentru a bifa cerințe fără costuri, iar totul a fost justificat printr-un „ajutor colegial”.
În Dolj, nu există „Școli Montane fără Bariere”. Există achiziții publice fără bariere, fără responsabilitate și fără teamă de consecințe, un sistem în care obligațiile devin simbolice, iar banii ajung, punctual, acolo unde trebuie.
