În uniformă, polițista Theodora Bleaju, din cadrul IPJ Dolj, inspiră seriozitate și fermitate. În afara ei, zâmbește cald atunci când vorbește despre Zira, cățelușa ciobănesc german care îi este nu doar coleg de echipă, ci și prieten de nădejde. Povestea lor a început în februarie, când Theodora a primit-o pe Zira de la Centrul Chinologic Sibiu, locul de unde Ministerul Afacerilor Interne repartizează câinii de serviciu.
„Nu a fost o întâmplare, am știut dintotdeauna că vreau să lucrez cu un câine. Iubirea față de animale s-a îmbinat cu dorința de a învăța despre dresajul canin, iar asta m-a condus către Poliția Canină”, povestește tânăra polițistă.
O întâlnire cu noroc
Întâlnirea cu Zira a fost, cum îi place să spună, „dragoste la prima vedere”. Dintre toți cățeii aflați în remize, femela bicoloră i-a atras imediat atenția. „Nu am avut opțiunea de a alege, dar am avut norocul să primesc exact ce îmi doream: un ciobănesc german, femelă. Era frumoasă, energică, dornică de joacă și cu aptitudini pentru dresaj. Când mi-a sărit prima dată în brațe, am știut că vom fi o echipă”. Zira avea doar șase luni atunci când a intrat în viața Theodorei. De atunci, legătura lor s-a construit pas cu pas, prin grijă, socializare și predresaj. „Am început cu lucrurile simple: expunere la medii și sunete diferite, comenzi de bază, aport, dezvoltarea mirosului. Toate aceste etape contează pentru a forma un câine echilibrat, sigur pe el.”
De la antrenament la teren
Pentru un câine de serviciu, cea mai mare provocare este trecerea de la antrenamente la misiuni reale. „În teren, presiunea e mult mai mare și situațiile sunt imprevizibile. Dar cele mai frumoase momente sunt atunci când vezi că tot ceea ce ai lucrat dă rezultate și reușești să ajuți oamenii în momente critice.”
O amintire dragă rămâne exercițiul în care Zira trebuia să își găsească partenera. „Eu mă ascundeam, ea mă căuta cu o dorință uriașă, iar bucuria de pe chipul ei când m-a găsit nu o pot uita. A fost un exercițiu simplu, dar foarte important pentru noi.”
Lecții de viață
De când o are pe Zira, Theodora spune că a devenit „mai calmă, mai echilibrată și mai empatică”. „Ea m-a transformat într-un om mai bun. În munca de poliție m-a făcut mai responsabilă și mai atentă la detalii. Alături de Zira sunt o versiune mai completă a mea.” În viitor, Zira va urma cursul de specializare pentru prelucrarea urmei de miros uman, tot la Sibiu. Va participa la misiuni de căutare a persoanelor dispărute, prindere a suspecților care fug de la locul faptei sau semnalare a obiectelor suspecte. „Responsabilitatea este uriașă. Pe lângă faptul că este colegul meu de echipă, e un suflet care depinde de mine în fiecare zi: de la hrană și antrenament, până la cum se simte sau cum reacționează în teren.”
Dincolo de uniformă
În afara programului, cele două se bucură de momente de prietenie și libertate. „Ne retragem în locuri liniștite, alergăm libere, fără zgardă și lesă. Chiar și aceste clipe, aparent obișnuite, sunt un antrenament pentru relația noastră.” Pentru Theodora, iubirea Zirei este „cel mai frumos dar primit în uniformă”: „Ca om, o văd ca pe cea mai sinceră formă de iubire – ea nu mă judecă și nu așteaptă explicații, este pur și simplu acolo. Ca polițist, este sprijinul meu în fiecare zi, cel mai loial partener.”
Mesaj pentru tineri
Polițista are și un mesaj pentru cei care își doresc o carieră în cadrul Poliției Canine: „Trebuie să iubești animalele și să te bucuri să lucrezi cu ele. Aceasta este baza. Restul se învață prin muncă, răbdare și devotament.” Legătura dintre un polițist și câinele său nu se rezumă la comenzi și proceduri. Este o relație bazată pe încredere, respect și o iubire necondiționată care trece dincolo de uniformă. Iar în povestea Theodorei și a Zirei, se vede limpede că misiunile cele mai grele se duc în doi.
