În 1985, în turul II al Cupei UEFA, o echipă de fotbal din Craiova cu denumire necunoscută a jucat împotriva unui adversar care nici el nu ne dăm seama cum se numea.
Pe o faţă a fanionului scos pe piaţă cu ocazia acestui meci întâlnim numele unui oraş scris cu litere latine, Craiova. Cum se chema însă echipa de fotbal nu scrie pe nicăieri; apare doar o emblemă a clubului, cum puneau desene în rol de cuvinte egiptenii, pe când ridicau piramidele.
Pe verso, loc rezervat echipei oaspete, e şi mai rău: după ce că se disting anevoie în culoarea lor gălbuie pe fond alb, literele acelea mai sunt şi din alfabetul chirilic.
Aşadar, conducătorii clubului au reuşit ca pe fanionul vândut obligatoriu laolaltă cu biletul de intrare să nu scrie în alfabetul latin, aflat în vigoare la noi în ţară, numele niciuneia dintre combatante. Veţi spune că un om interesat de fotbal, unul care cumpăra bilet la meci, ştia că joacă Universitatea Craiova cu Dinamo Kiev. Nu fiţi atât de siguri! Comunismul ne îndobitocise. Oriunde zărea trei indivizi aşezaţi la o coadă, românul sporea şi el coada şi cumpăra ce se dădea, oricare ar fi fost produsul.
Nu-i rău ca tinerii din ziua de azi să afle de ce inepţii te loveai în comunismul cel atât de lăudat şi regretat acum.
